Familia „Zeiței de la Montreal” a devenit ținta Securității după ce gimnasta a părăsit țara în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989. Dacă nu ar fi avut loc Revoluția din decembrie 1989, pentru rudele Nadiei ar fi urmat ani întregi de repercusiuni
CLICK AICI PENTRU A RĂSFOI DOSARUL
Pe 18 decembrie 1989, focul Revoluției ardea deja de două zile la Timișoara și se pregătea să erupă cu aceeași intensitate în alte orașe, dar Securitatea statului părea mai degrabă preocupată de împrejurările în care s-a produs „evadarea” Nadiei Comăneci, în noaptea de 27 spre 28 noiembrie 1989.
În Dosarul Sport (cota 13346) din Arhivele Securității există o notă-raport, înregistrată pe data de 18 decembrie 1989 (Volumul 24 / fila 109), prin care șeful Securității județului Bihor, lt.colonel Dumitru Ogășanu, informa Departamentul central de la București – Direcția I-a, Serviciul VI -, despre cercetările efectuate în Oradea la rudele Nadiei Comăneci. „Sus-numita Nadia Comăneci are în Oradea o mătușă, respectiv sora tatălui ei, pe nume Ichim Victoria, membră PCR (nr – Partidul Comunist Român), al cărei soț, Ichim Ioan, colonel în rezervă, a fost șeful biroului C.I.M. la brigada de grăniceri Oradea. Familia Ichim nu a întreținut legături cu Nadia Comâneci, întrucât părinții au divorțat, ea fiind crescută de mama sa, care i-a interzis legături cu rudele soțului. Numita Ichim Victoria dezaprobă fapta Nadiei Comăneci, aducându-i injurii și invective, deoarece fiica ei, Angela, inginer chimist din București, i-a comunicat că trebuia să plece în interes de serviciu în străinătate, dar i s-a ridicat pașaportul din cauza plecării ilegale din țară a lui Nadia Comăneci”.
Adrian n-a fugit cu Nadia pentru că n-a mai avut loc în mașină
Documentul reprezintă doar una dintre dovezile imensului aparat pus în funcțiune în țară după plecarea Nadiei și măsurile luate împotriva apropiaților celei mai mari gimnaste din istoria României. Părinții, fratele, rudele de gradul II sau cele prin alianță au intrat sub vizorul Securității, fiecare mișcare a lor fiind urmărită. Cel mai „vânat” a fost însă fratele Nadiei, Adrian Comăneci. Acesta a însoțit-o pe Nadia în localitatea timișoreană Cenad, și nu a fugit alături de aceasta doar din cauza faptului că „nu a mai avut loc în mașină”, conform altei note aflată în același Volum 24 al Dosarului Sport.
În trei săptămâni, viața lui Adrian Comăneci a devenit un chin, cu percheziții acasă și monitorizare permanentă. Acesta a povestit ulterior pentru Jurnalul Național: „În prima seară după fuga ei am fost cu soția și cu încă un cuplu la restaurant și ne-am întors la 11 noaptea. În fața porții mele erau două mașini de miliție și ne-au săltat. Atunci au început interogatoriile. Ne-au ținut toată noaptea acolo. L-am luat pe «nu» în brațe, le-am spus că nu știam nimic că ea vrea să plece. În paralel, ei începuseră să facă cercetări. Dimineața m-au pus să semnez că sunt de acord să percheziționeze casa. N-am avut încotro. Numai că am aflat mai târziu, de la vecini, că în toată noaptea în care am stat la secție s-au văzut lumini aprinse în casă. Deci, cred că ei intraseră deja fără acordul meu. Au intrat și a doua zi, cu mine de față. Mă tot întrebau unde sunt banii, unde e aurul, dacă avem droguri. Au pus sigiliu la camera cu trofee, unde avea Nadia toate cupele, toate medaliile. Au făcut inventar la toate bunurile, telefonul nu mai putea fi folosit decât să dăm apeluri, nu să și primim. Apoi ne-a preluat o altă echipă, de la Miliția Capitalei. Alte interogatorii. Atunci ne-au spus: «Nu mai spuneți că nu știați, că avem dovezi că ați fost la Sânnicolau Mare». Verificaseră și aflaseră că eu fusesem înregistrat la intrarea în oraș, și au descoperit până și fișa soției, de la dentist. Tot încercau să scoată de la mine cine este ghidul și cine s-a ocupat de toată treaba asta. Ne-au pus să facem schițe și să desenăm cine unde a stat la masa în noaptea petrecerii din Sânnicolau. Au luat-o și pe mama. Au dus-o la secție, după care au adus-o acasă și, timp de câteva zile, au stat cu ea în casă. Nu dormeau acolo, veneau dimineața și plecau seara. Devenea din ce în ce mai greu, lucrurile au ținut până cu două zile înainte de evenimentele de la Timișoara”, curge povestea lui Adrian Comăneci spusă în 2009 pentru Jurnalul Național.
Cum decurgea o zi de filaj
Ce nu știe Adrian Comăneci, sau poate doar a intuit, este faptul că Securitatea îi monitoriza fiecare mișcare. În Volumul 24 există numeroase note informative referitoare la filajul la care era supus zilnic, atât el, cât și soția lui. Ambii primiseră nume conspirative, el Corin, ea Corina. Mai jos vă prezentăm patru pasaje din documentele care îl vizau pe fratele Nadiei, acestea fiind o dovadă a modului în care se petreceau lucrurile în astfel de situații.
La ora 14:55, CORIN împreună cu soția, care va purta porecla CORINA, au ieșit de la Miliția Municipiului București și după ce s-au plimbat în zona centrală a orașului au intrat la Restaurantul Cișmigiu, ora fiind 15,15.
La ora 15:30 Corin și Corina au ieșit de aici, având în mână un pachet (probabil alimente) și au mers pe jos până la P-ța Kogălniceanu. Aici au efectuat diverse cumpărături de la magazinele alimentare, au vizitat unitatea NUFĂRUL, după care pe jos au mers la restaurantul Stadion, unde au intrat la ora 16,30.
După 20 min, Corin a ieșit din restaurant, s-a urcat în autoturismul Dacia break cu nr. 11-B-126 (condus de un individ în vârstă) și cu acesta s-a deplasat până la intersecția străzilor Dr Lister cu Carol Davila. Aici au coborât, Corin a luat din rezervorul autoturismului menționat 2 l de benzină pe care i-a pus în rezervorul autoturismului Dacia 1310 cu numărul de rodaj 017495-B, după care individul cu autoturismul Dacia break a plecat în direcția B-dul Eroilor.
Corin a încercat să pornească autoturismul cu numărul de rodaj 017495-B până la ora 17,20, când a renunțat și pe jos a revenit la restaurantul Stadion. Aici a luat loc la masa unde era așteptat de Corina.
La ora 18,50, Corin și Corina, având pachetele de cumpărături asupra lor, au plecat de la restaurant și pe jos au mers la domiciliu, unde au intrat la 19,05.
Până la ora 22,30, Corin nu a mai plecat de la domiciliu.
Filajul continuă.
La ora 12,20, Corin a ieșit de la domiciliu împreună cu Corina și cu un individ cunoscut de unitatea informativă. Cu toții s-au urcat în autoturismul Dacia 1300 de culoare neagră cu nr. 2-B-9617, condusă de șofer și s-au deplasat la Miliția Capitalei, unde au intrat la ora 12,30.
La ora 17,10, Corin și Corina au ieșit de la Miliția Capitalei și pe jos au mers la Restaurantul Cișmigiu, unde au intrat la ora 17,15.
De la restaurant, Corin și Corina au plecat de la ora 17,45 și pe jos au mers la alimentara din Piața Kogălniceanu, de unde au făcut diferite cumpărături, apoi au continuat pe jos până la domiciliu, unde au intrat la 18,20.
La ora 11,00, Corin a ieșit de la domiciliu, a mers la stația de metrou Izvor și s-a deplasat cu metroul până la stația Republica. Aici a coborât și a intrat la serviciu, ora fiind 11,20, când filajul a fost întrerupt.
S-au înființat posturi de așteptare la stația de metrou Republica și la domiciliul obiectivului.
La ora 15,40, Corin a plecat de la domiciliu și pe jos a mers la Stadionul Progresu, unde a intrat la ora 15,45 – prin Intrarea Dr. Staicovici.
La ora 15,55, Corin a ieșit de la stadion – prin strada Dr. Lister având asupra sa o sacoșă de material plastic cu conținut și pe jos a mers la Atelierul de reparat încălțăminte din str. Dr. Pasteur, unde a intrat la ora 16,00. După 3 min. a ieșit de aici și pe jos a mers la restaurantul Stadion unde a intrat la ora 16,05.
Securiștii au dat vina unii pe alții
Fuga Nadiei a avut efecte puternice și în rândul lucrătorilor de miliție și ai Securitărții din județul Timiș, care nu au „manifestat vigilență”. Se spune că însuși Nicușor Ceaușescu s-ar fi deplasat în zonă și i-a smuls epoleții șefului de post de la Cenad. În Volumul 25 al Dosarului Sport există o notă-raport a colonelului Sima Traian, șeful Securității Timiș, în care acesta încerca să explice cauzele care au dus la lipsa de reacție a autorităților la fuga Nadiei.
„Raportez cu toată răspunderea că nici eu personal nu am fost de fiercare dată ferm, în stilul și metodele mele de muncă, persistând unele lipsuri care se răsfrâng negativ asupra subordonaților – aceasta face ca de multe ori ordinele să nu fie executate la timp și de calitate…
Toate acestea au concurat și la producerea evenimentului din 28.11.1989, când un grup de 7 persoane au pus la cale în orașul Sînnicolau Mare, evaziunea din țară cu sprijinul a doi cetățeni străini. Despre prezența acestor străini precum și a unor persoane de pe raza municipiului București nici șeful serviciului I/B, colonelul Cataretu Constantin, și nici maior Dinescu Eugen cu lt. Stanciu Nina nu au raportat nimic, deși ultimii doi cunoșteaqu ordinele date. Grav este că aceștia raportează zilnic la șeful de serviciu că nu au probleme, iar maiorul Radu Tinu care s-a deplasat în zonă pentru control și îndrumare nu a sesizat problemele ce se ridicau în legătură cu prezența străinului (Talpoș Aurel) pe raza orașului și faptul că cei doi ofițeri manifestă lipsă de preocupare pentru stăpânirea situației operative de pe raza orașului și zonei de frontieră”.
La final, colonelul Traian Sima și-a făcut și autocritica, pe motiv că evenimentul care a avut loc a dovedit că mai există „lacune care se reflectă negativ în activitatea de ansamblu a organului de securitate, iar unele aduc prejudicii securității statului”.
La puțin timp după acest raport, colonelul Traian Sima s-a făcut remarcat în reprimarea revoluției de la Timișoara. Pentru faptele sale a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, pedeapsă redusă ulterior la 15 ani. Dintre aceștia, a stat șase după gratii, fiind eliberat pe motiv de boală.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER